Trecea un om de vinturile vietii grabit
Cu privirea la pamint lipit si minele fluturind
Dar la un moment din drumul sau el s-a oprit
Ochii de nevoi grei spre un copac el a tintit
Care de cind este el din acel loc nu s-a urnit
Si in acele clipe omul a ramas vrajit
De prezentul ce in fata lui se asternea
Si cintecul unei dimineti frumoase de iarna
Ce o creatura dumnezeasca in tact il cintata.
No comments:
Post a Comment
nksdf